Cu toate că trăiesc în una dintre cel mai tehnologizate țări din lume, japonezii își cresc copiii după principii și valori vechi de sute de ani.
De la vârsta fragedă de 3 ani, copiii din Japonia merg singuri la grădiniță iar de la 4 ani circulă singuri cu metroul. De asemenea, sunt învățați să fie modești și politicoși. Sunt educați să fie liniștiți și să nu-i deranjeze pe cei din jur. De asemenea, le este insuflată și respectul: pentru cei din jur, pentru locul în care trăiesc, pentru societate.
„Japonezii au crezut mereu că trăiesc ca într-un sat. Fiind o insulă și neavând unde să se ducă, asta a fost principiul lor, că nu au unde să se ducă mai departe de această insulă, și că trebuie să trăiască unii cu ceilalți. Și atunci este foarte important să nu se deranjeze unii pe ceilalți.
Iar în momentul în care tu arunci ceva pe jos sau vorbești un pic mai tare sau jignești pe cineva, l-ai supărat pe celălalt și toată comunitatea va ști.”, explică specialistul în cultura japoneză, Alexandra Jidiuc.
Cu toate că sunt cunoscute pentru armonia și blândețea cu care-și cresc copiii, mamele japoneze încearcă să-i responsabilizeze de la cele mai fragede vârste. Își poartă bebelușii în slinguri peste tot pentru a-i obișnui de mici cu toate activitățile.
Copiii japonezi sunt crescuți pentru a deveni cetățeni modeli și încă de la școală și până când termină liceul, se ocupă și de curățenie.
„Noi facem curățenie la școală. După prânz, cu cârpa, ștergem tot de pe podea și facem curățenie și la toaletă. Mamele japoneze îi ajută pe copii, dar mai mult îi încurajează: Hai! Tu poți să faci singur! Dar părinții români ajută copilul imediat, îi și îmbracă.”, spune profesoara de limba japoneză, Chinatshu Kawamoto, aflată î România.
Alexandra Jidiuc explică: „În școlile japoneze nu există femeie de serviciu. Este iarăși un element care pe mine m-a surprins în condițiile în care la noi copilul nici măcar tabla nu o șterge, pe principiul că trebuie ștearsă de doamna învățătoare.”
„Nu sună nimeni la Protecția Copilului și surpriza este că acești copii nu au nici telefoane mobile la ei.
Folosesc telefoane publice ș este considerat un proces de responsabilizare a copilului de mic, pentru că mama japoneză spune că „dacă eu nu-mi învăț copilul ca la 6 ani să meargă cu metroul, când va învăța acest lucru?””, spune Jidiuc.
Educația este pe primul plan în cultura niponă. Prețul unei case este dat de reputația școlii din zona respectivă. Elevii au un program de școală normal iar după orele de curs fiecare participă la cluburi și merge la bibliotecă.
„Studiază foarte mult în afara casei, pentru că sunt spații speciale dedicate studiului. O să îi vedeți că sunt mereu cu cartea după ei. toții copiii japonezi au o carte mai ales în metrou și permanent citesc.”, continuă Jidiuc.
Copiii japonezi nu fac mosfuri nici la masă: „În cultura japoneză se spune că există un spirit în orice. Și în momentul în care nu mănânci tot sau nu te comporți frumos la masă, arunci mâncarea sau scaunul de la masă, se spune că superi spiritul respectiv: al scaunului, al mâncării, al mediului, al mediului înconjurător și el se va supăra pe tine și se va întâmpla ceva negativ pentru tine.”
În societatea niponă există un cult al mamei și al profesorului, deoarece ei pregătesc copiii pentru viață și pentru societate.
Discussion about this post